Când mă duc la supermarket, sunt întotdeauna surprinsă de varietatea de mărci și tipuri de șampoane și balsamuri pentru păr. În trecut, nu aveam decât un săpun pe care îl foloseau toți din casă. Acum nu, acum ni se acordă atenție specială în funcție de necesitățile fiecăruia dintre noi. De aceea există șampon pentru păr gras, pentru păr uscat, pentru păr normal, păr drept, păr creț, păr des, păr fin, păr vopsit sau nevopsit, și tot așa...

    Nici un șampon nu mai putem să împărțim! Ce să mai spunem atunci de idei sau sentimente? Sunt atât de multe, atât de variate și atât de diferite!

    Ce se întâmplă e că propriile interese primează și ne păzim, din ce în ce mai tare, de cei din jur și ridicăm în jurul nostru un zid. Până și în călătorii, ne ferim să împărțim locul, să participăm la conversații gratuite: luăm mai bine cu noi cărți, reviste și ne apărăm timpanele folosind dopuri de urechi.

    Există o frază a lui J.W. von Goethe care spune: Măcar o dată pe zi trebuie să asculți un cântecel, să citești o poezie bună, să te uiți la un tablou frumos și să spui câteva cuvinte înțelepte.

    Viața înseamnă să aduni și să împarți, să întinzi mâna semenilor care au nevoie de tine. Fără această deschidere a inimii, viața nu are farmec, este o mare singurătate. Fără prezența celorlalți, ea s-ar asemăna cu viața celor care trăiesc într-un deșert.